Alex Policala

Alex Policala

email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Metamorfoza în românism III. Interacțiunea cu autoritățile naționale/ locale și scârba de rigoare

Pentru orice cetățean român interacțiunea cu instituțiile statului este de de obicei una neplăcută. Începând de la vraful de documente și copii solicitate pentru orice banalitate și până la comportamentul de „vânzătoare de aprozar optezecist“ al funcționarilor noștri. Întâi este cazul dosarului (de carton cu șină) care nu este prevăzut nicăieri în legislație ca fiind obligația petentului, dar la ghișeu nu ți se acceptă actele fără acel dosar. Ăsta ar fi primul abuz.

De ce este în România absurdul la ordinea zilei 

„O pizzerie din Cluj care a vândut o pizza cu viermi a scăpat de amenda de 30.000 de lei!“ - Am ales un subiect banal, fără conotații dramatice sau emoționale, fără păduri tăiate ilegal , fără clanuri interlope care se dau în stambă pentru că sunt tolerate de șefii poliției, fără stăpâni moderni de sclavi, fără poliție care doarme în cizme etc. Ceva banal, ca să vedeți de ce Justiția, prin unii oameni care o reprezintă, dă tonul la lipsa de încredere a populației în instituțiile statului ... de ... de drept.

Metamorfoza în românism II. Gunoiul și traficul

Următoarele zile încep interacțiunile cu numiții cetățeni ploieșteni și locuri. În primele zile am colindat orașul ca pieton, moment în care este timp să observi mai multe: Locuri, amintiri, mirosuri de demult, copaci, oameni. De exemplu, există o nostalgie în a simti mirosul fumului de motorina nefiltrată emanat de unele autobuze TCE sau tractoare SGU.

Citește și: Metamorfoza în românism. Primele zile în prea frumoasa noastră țară și mirificul Ploiești

Metamorfoza în românism. Primele zile în prea frumoasa noastră țară și mirificul Ploiești

Am venit din Anglia forțat de condiții neprevăzute în patria noastră. Duminică luasem biletul și luni ajungeam la Otopeni. Un prieten bun m-a preluat de la aeroport. Am purtat pentru prima data masca în spații publice închise. În Anglia măsurile urmau să intre în vigoare cu întarziere. 
La Otopeni văd primii burtoși la pază și la taximetre, fumează și vorbesc tare între ei. De ce vorbesc tare?  Se adresează unor călători cu „tu“, „matale“ sau „dumneavoastră“ după o istantanee scanare vizuală.

De ce căutau sovieticii Telegrama Marelui Duce Nicolae adresată Prințului Carol al României în 1877?

În primele zile ale apariției trupelor sovietice în București, după 30 august 1944, când au reușit să ajungă și ei după insurecția din 23 august 1944, au început să mișune pe la diverse instituții ale statului român și ofițeri NKVD care tot se interesau de diverse documente. Deși nu eram stat ocupat, sovieticii se comportau ca și cum ar fi fost stăpâni pe moșie. Prin intimidări și amenințări rușii intrau în diverse birouri și cereau să vadă tot felul de documente, hârtii. Ca fapt divers, potrivit unor martori bucureșteni, ofițerii rușii, NKVD sau de stat major se deplasau prin București cu Jeep-uri americane primite prin programul Land-Lease.

Cum și-a băgat picioarele DIICOT în „Dosarul 10 August“

Clasarea dosarului privind evenimentele din 10 august 2018 a produs stupoare, indignare și mânie pe bună dreptate. Decizia este ticăloasă și nedemnă pentru niște magistrați care ar fi trebuit să reprezinte acuzarea. Nu trebuie să fii specialist în drept penal sau civil pentru a vede superficialitatea cu care a fost tratată această speță. Bătuții și gazații din ziua aceea de vară au aflat cu ocazia asta ca au fost doar victimele unor acte izolate de exces de zel din partea jandarmilor.  După ce acest dosar a fost plimbat prin trei parchete, până la urmă procurorii DIICOT au ales soluția „batistei pe țambal“ și aruncă o vină morală pe protestatari care, chipurile, nu s-au delimitat de „provocatorii“ de meserie care s-au încăierat cu jandarmii pe orele înserării. Practic procurorii și-au însușit argumentele jandarmilor.

Englezul care a vizitat Ploieștiul la revoluție și a fost urmărit de Securitate

Dintr-un oraș aflat la 2.250 de kilometri de orașul natal l-am întâlnit pe englezul care a vizitat Ploieștiul. Înainte de a intra în poveste trebuie să spun că britanicii sunt oameni curioși, mai ales cei de vârsta a II-a și a III-a. Toți cei care întreabă „de unde ești“ nu se mulțumesc să afle doar țara de proveniență ci și orașul, zona.  Asta pentru că ei sunt foarte plimbăreți și foarte mulți au vizitat zona Transilvaniei, extrem de promovată aici de agențiile de turism. Eu le explic că Ploieștiul e orașul acela petrolier care fost bombardat de aviația americană în al Doilea Război Mondial. Mulți britanici vin în România la campionate de darts sau biliard, snooker organizate la București sau Sibiu. Alții vin pentru competiții de raliu, despre care nici nu se aude la televiziunile noastre.

That`s England mate: „Doreii“ de Anglia

Nu încerc să demolez niciun mit legat de eficiența și operativitatea Occidentului, nici să trec în partea cealaltă ca să ne scuzăm defectele noastre cronice. E doar o poveste banală cu dorei locali, britanici. După multe ezitări, am decis să schimb cauciucurile pe față deja foarte tocite. În plus, riști și o amendă dacă te oprește poliția, deși acest risc este minimal. Aici poliția nu oprește pe nimeni, doar patrulează toată ziua cu mașinile prin oraș. Am schimbat anvelopele frontale la un service, mai de cartier. Băieții muncesc cam ca la noi, doar că nu au berea dosită după compresor. Fac glume de șantier și sunt mânjiți de negreală pe toată fața. Am achitat și am plecat. După vreo 3-4 zile un huruit dubios începea să sa audă de sub mașină. Zgomotul creștea ca intensitate.

Viața trepidantă a unei primării de municipiu. Personajele sunt fictive, iar uneori inspirate din viaţa reală

Stejărel Buimacu a ieșit primar la limită în fața lui Grigoraş Pilos. Nici el nu știe cum s-a întâmplat, deși adversarul său a luptat prin toate mijloacele să câștige. Noroc chior. Din păcate nu are majoritate și în consiliul local. Acolo, Pilos e șeful şi e uns cu toate alifiile. A trecut un an de la alegeri, Stejărel este primar, deși încă nu s-a acomodat cu funcția. Câteodată, dimineața nimerește din greșeală la prefectură, unde a lucrat mai demult. 

Fostul său contracandidat, Pilos, este viceprimar și nu scapă niciun prilej să-l prindă cu bâlbele pe Stejărel, pe care le povestește apoi jurnaliștilor prieteni la o cafea sau la telefon.

Abonează-te la acest feed RSS
close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time