țICNELI (âncă) SUPORTABILe (3). Conspirația zâmbetului. Sau invers?
  • Citit 202 ori

țICNELI (âncă) SUPORTABILe (3). Conspirația zâmbetului. Sau invers?

Unul dintre puținele avantaje ale izolării este că poți s-o iei razna fără a da de bănuit. De pildă, uite, eu o să vorbesc astăzi despre un... zâmbet. Și, la pariu, asta n-o să i se pară nimănui ciudat. Da, își face pandemia de cap și covidul ravagii, dar ce? nu merge un mic zâmbet, acolo, măcar așa, de rezistență tăcută, de sfidare drăguță? Îmi amintesc că un oarecare Marquez a scris chiar un roman întreg și foarte gros, ni la el: ”Dragoste la vremea holerei”. Ce mi-e holera, ce mi-e covidu?! Plus că dragostea e mai mult decât un zâmbet, nu?

Așadar, rămânem la zâmbet, da? Și observăm că nici când zâmbea Mona Lisa, ba un mic război, ba o mare ciumă, nu era prea multă liniște pe lume. Nu mai vorbesc după aia ce soartă a avut biata de ea, că au năvălit experții, nene, ba că e de la fericire, zâmbetul, adică, ba că e de la tiroidă... Unii i-au pus și mustăți! Și nu s-a mai supărat nimeni. Bine, nici nu s-a bucurat cineva, dar de când este bucuria obligatorie, ai?

Deci, doamna Vasilescu, recte, Olguța, fiindcă de zâmbetul ei va fi vorba de aici înainte și până la sfârșit, nu trebuie să se aștepte la cine știe ce bucurie. Hei, a fost, așadar, o emisiune tv. De-aia de e la modă acum, tip dialog de la distanță. Și, la un moment dat, vine vorba (bine, n-a venit de capul ei, a fost adusă cu mâinile la spate și legată la ochi, made in România TV) de actuala ministră a muncii, Violeta Alexandru, care, nefericita de ea, că nu-și controlează deloc sinceritatea, femeia asta, cică... niciun cică, adevărul e că chiar a  zis că nu știe câți bugetari taie frunză la câini, pardon, a fost o răutate, rectific: își fac datoria cu prisosință prin instituțiile statului, pe bani mulți, foarte mulți și exagerat de mulți.

Pentru conformitate, uite citatul in extenso: ”Nu există o bază de date care să centralizeze toți angajații de la stat, iar aceasta este o problemă mai veche a sistemului (...) Nu există nicio evaluare într-un singur loc a tuturor angajaților din sistemul public (...)  Nu că nu știm astăzi, n-am știut niciodată câți angajați sunt în sectorul public. Nu există o centralizare la nivelul țării cu privire la toți angajații din toate primăriile, toți angajații din toate consiliile județene, toate prefecturile, toate companiile”.

E, la faza asta, Olguța a zâmbit. Uau, ce zâmbet... Cred că Gioconda însăși a profitat că la Luvru nici țipenie de vizitator și a lăcrimat de invidie. Un zâmbet d-ăla dă neam prost arogant, îngâmfat, înfumurat, infatuat, fudul, trufaș, vanitos, suficient... uf!, credeam că nu se mai termină... a, da, uitasem... și prezumțios, gata!, trag concluzia: un zâmbet tip sens unic, deci cu o singură traducere: Hm! Uite și la proasta asta ce prostii spune! Cum să nu știe ea nici măcar numărul bugetarilor, ce fel de ministru al muncii poate fi un asemenea monument de incompetență?! Păi, eu știam tot... bob numărat, tot ce mișcă-n țara asta la bugetari, râul, ramul...

Of! Nu ziceți că era cât pe ce s-o cred pe Olguța și s-o fac terci pe Violeta? Noroc că imediat, adică destul de repede, deci, în timp util, îi aud la radio pe doi parlamentari că mărturisesc chestii încă și mai nasoale... cică noi, în parlament, când dezbatem și dăm legi, habar n-avem câți bugetari sunt în țara asta. Zbang! Olguțo, ia zâmbește-le, fată, și la bezmeticii ăștia! Uite ți-i pârăsc eu: Vâlceanu și Năsui. Sau, dacă nu, fiindcă ți-au spus-o deja trei, du-te și te culcă!

M. Ghiță Mateucă 

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time