țICNELI (âncă) SUPORTABILe (4). Dilema adevărului
  • Citit 179 ori

țICNELI (âncă) SUPORTABILe (4). Dilema adevărului

Ţi s-a întâmplat, desigur, să ajungi la un adevăr. Nu la un mare adevăr, la un adevăr istoric, la un adevăr absolut, aşa cum fac prorocii, filozofii, artiştii sau savanţii, iluminaţii sau vizionarii, spuneţi-le cum vreţi. Nu la aceste cazuri de graţie divină mă refer eu aici. Nu! Eu mă refer la omul normal, la omul ca toţi oamenii, la omul obişnuit, căruia, uneori, i se întâmplă să ajungă la un adevăr obişnuit şi să devină conştient de asta: Dom’le, ăsta e adevărul!

Nu contează ce fel de adevăr. Poate să fie unul de viaţă despre tine însuţi. Despre familie, rude, prieteni, vecini, colegi, despre conaţionali. Poate să fie un adevăr legat de munca ta, de societate, de lume, în general, de cultură, de politică. Nu are importanţă despre cine sau despre ce, problema este că, ţinut în tine, adevărul te macină.

În privinţa asta, cel mai nenorocit este adevărul de conştiinţă. Un adevăr e un adevăr şi, indiferent ce fel de adevăr este, dacă ai vocaţia adevărului şi pasiunea adevărului şi neliniştea adevărului, când ajungi la adevăr, ceva se zgâlţâie înlăuntrul tău. Îl suporţi din ce în ce mai greu, fiindcă adevărurile sunt greu de suportat. Şi, normal, vrei să scapi de el, în speranţa că, odată spus cuiva, presiunea scade. Ei, de aici încep problemele.

Să nu spui niciodată adevărul prostului, fiindcă nu-l înţelege. Să nu-l spui mincinosului, că nu te crede. Nici nemernicului, fiindcă nu-l merită. Prietenului? Nici atâta! În cel mai bun caz, va fi doar invidios. Doamne, fereşte, să-l spui duşmanilor. Palavragiului, nu, fiindcă îl terfeleşte. Lăudărosul îl înfloreşte. Inteligentul îl „analizează” şi-l face praf. Egoistului, laşului, fricosului, arogantului, indiferentului, intolerantului, ipocritului... nu, acestora să nu le spui adevărul, fiindcă nu au urechi să audă.

Vor auzi numai ce vor ei să audă. Şi vor gândi ceva rău despre tine şi despre adevărul tău. Nu spune adevărul şefilor, nici subalternilor, nici colegilor. Primii te vor persecuta. Ceilalţi se vor uita chiorâş sau chiar te vor duşmăni. Adevărul spus cui nu trebuie îţi aduce numai necazuri.

Şi, totuşi, adevărul trebuie spus, fiindcă un adevăr nespus este nu numai inutil, ci și dăunător. Te transformă într-un ciudat care nu ştie ce trebuie făcut cu adevărul la care a ajuns. Spune-l, aşadar, celui ce este pregătit să-l audă, celui care îl poate înţelege şi-l poate suporta, celui ce-l merită, celui ce-i pasă. Dar cum să-l deosebeşti de ceilalţi? Aici e marea noastră problemă şi, atunci, spunem adevărul la toată lumea.

Dar nu toată lumea distinge între adevăr şi minciună. Între autentic şi fals. Între onestitate şi abjecție. În aceste condiţii, adevărul este ca o armă cu două tăişuri, amândouă destinate ţie, omule normal, care, în singurătatea ta, eşti din ce în ce mai derutat de această lume nebună.

M. Ghiţă Mateucă

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time