tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (41) De ce atâţia paznici pe cap de om cinstit?!
  • Citit 90 ori

tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (41) De ce atâţia paznici pe cap de om cinstit?!

La început, ţara noastră a fost o ţară de sate. Tocmai de-aia, veşnicia s-a născut la sat. Unde era să se nască? Cred că, pentru azi, asta ar fi trebuit să fie tot, în sensul că acest amărât de material de presă (unii îi zic editorial, alţii, comentariu, mie nu-mi iese decât câte un amărât de material de presă), hai, acest articol, trebuia să se fi terminat deja. Două adagii sacrosancte din doi monştri sacri ai culturii române (la derută, n-am pus ghilimele), din Geo Bogza, prima propoziţie, respectiv din Lucian Blaga, treaba cu veşnicia, plus că-mi reuşise şi glumiţa cu semnul întrebării, gata, suficient! Ar fi fost ceva drăguţ, cu un aer de intelectualism rasat, chiar uşor filozofic. Lăsam şi un final deschis... Ca să nu mai vorbesc de frumoasa performanță ca măcar săptămâna asta să scap neînjurat.

Dar ştiţi cum e... Ai intrat în horă, apropo de sat, trebuie să joci, apropo de eternitate. Deci, la treabă! Pe lângă veşnicie, la sat s-a mai născut cineva. S-a născut paznicul de la oraş. Înainte vreme (uite că a venit timpul când povestim despre perioada comunistă cu „înainte vreme”), înainte vreme, deci, ţăranii mai leneşi (deja am început să supăr pe câte unii), nu neapărat mai leneşi, ci mai descurcăreţi, se duceau la oraş şi se făceau paznici. Portari, mai precis! Era ceva... faţă de a rămâne la coada vacii. Plus că nu exista zi de la Dumnezeu, din veşnicia aia de la început, să nu te întorci acasă de la „servici” fără măcar un şurub, dacă erai portar la fabrica de şuruburi, fără o bere, două, dacă erai portar la fabrica de bere, fără un metru de stofă, dacă portăreai la stofă, fără o bucată de carne, dacă la carne şi aşa mai departe... Păi, se compara cu doi-trei ştiuleţi sau un buzunar de grâu, ca ceapiştii luaţi la omor de miliţieni chiar şi pentru o bască de seminţe?

Eh, vremea a trecut… uite cum mai trec vremurile… portarii prosperi de demult… de mult sunt pensionari vai steaua lor sau, mai degrabă, oale şi ulcele, fiindcă ăsta e temeiul veşniciei – din ţărână... ţărână… fabricile au dispărut… chiar, dom’le, unde-s fabricile de de altădată?... ce să mai… lumea s-a schimbat. La oraş, în loc de fabrica de şuruburi a apărut supermarketul, în loc de fabrici de stofă, avem bănci de plătit rate şi încolo… farmacii. Bănci şi farmacii, o nebunie... Şi ce să vezi? Acum, nu le mai zice nici paznici, nici portari. Acum sunt agenţi de pază! Agenţi de pază peste tot. Inclusiv la supermarket, evident. Bodyguarzi pretutindeni. (Îmi explică cineva de ce scriem „bodyguard” şi pronunţăm „bodigard”?).

De când m-au făcut ăştia european, am umblat niţel prin marea noastră patrie, dar paznici la farmacie ca la noi eu n-am văzut pe nicăieri. Prin bănci n-am intrat. Asta ar fi culmea, să intru în bănci… când dorm la camping (de ce scriem „camping”, dacă pronunţăm „chemping”?). Dar am intrat în supermarketuri… bașca muzee, castele, palate… și, mai ales… am mers pe stradă, domnule! Am mers pe stradă mult de tot. Am văzut tot ce se poate vedea mergând pe stradă în multe oraşe europene… cum ar fi şi Ploieştiul, de pildă. Am văzut de toate… numai patrule de poliţişti n-am văzut. Unul cu agenda, altul cu pulanul, doi câte doi, la noi poliţiştii patrulează cu multă convingere. Patrulează poliţiştii - poliţişti, patrulează poliţiştii locali, patrulează jandaramii, perechi, ei între ei, sau perechi mixte – poliţist cu jandarm, local cu poliţist etc., o combinageală de te bușește plânsul… când fuge hoţul cu poşeta şi combinagii te iau la întrebări: Numele, domiciliul, ce aveaţi în poşetă, de ce sunteţi neglijentă?!

Mai bine rămâneam, naibii, ca la început, o ţară de sate. Ne băteam cu veşnicia pe burtă şi ştiam o treabă, aia că măcar suntem nişte ţărani nemuritori. Aşa, ce-am făcut? Am umplut oraşele de paznici, de portari, de jandarmi, de poliţişti, plus locali, de bodyguarzi şi alţi agenţi, şi am lăsat veşnicia să se joace singură cu puţa-n ţărână, cum vine vorba ţărănească.

Dom’ Blaga, ai cam dat-o-n bară, dom’le! Şi… nea Geo, nu suntem, domnule, o ţară de sate! Suntem o ţară de oraşe de infractori. Păi, altfel, de ce atâţia paznici pe cap de om cinstit?!

M. Ghiţă Mateucă

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time