Foamea ţigănească / tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (42)
  • Citit 131 ori

Foamea ţigănească / tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (42)

Scena era pentru un pictor, pentru un regizor, mă rog, pentru cineva care să se fi priceput s-o  transforme în artă. Mi-a fost însă dat mie, un pârlit de gazetar bătrân, să asist la ea.

În agitaţia generală din supermarket, unde fiecare e preocupat numai de căruciorul lui de cumpărături, complet indiferent la ceilalţi, ţiganul sta pironit în faţa rotisorului, privind fix la puii care sfârâiau regulamentar, deci provocator. Mai şi mirosea ca la balamuc! Fascinat eu însumi de fascinaţia lui, un minut, două, nu mi-am luat ochii de la el. Era tânăr, puţin trecut de 20 de ani, scund, dar bine făcut, oacheş, dar chipeş, cu nasul uşor coroiat, atâta cât să-i stea bine, cu ochii mari şi negri, cu gura întredeschisă, cât să se vadă dinţii albi şi puternici, neras de câteva zile, dar nu mai era mult până duminică, îmbrăcat în veşnicul trening turcesc de obor, personalizat cu însemnele meseriei sale de zugrav... așa ceva vezi mai rar...  cu o pâine ieftină sub braţ, ţiganul părea încremenit într-o nesfârşită adoraţie.

Numai mărul lui Adam i se mişca involuntar, urcând şi coborând cu fiecare înghiţitură în sec. Era exact mişcarea care demonstra că omul e viu, că nu e una din acele poze de fotbalişti celebri lipite pe un placaj decupat pentru a face reclamă la nu ştiu ce prostie...  Era cât se poate de viu, iar foamea lui cât se poate de adevărată. Se apropia prânzul. Probabil că ţiganul lucrase până acum zece minute la vreun apartament din apropiere, când șeful anunțase pauza de masă şi foamea îl adusese la supermarket. Îşi cumpărase deja o pâine. Colindase pe la rafturile cu mezeluri, unde mă întrebase... cât costă, bre, salamul ăsta?... ori avea probleme cu vederea, ori nu ştia să citească, ori nu se descurca printre atâtea etichete, apoi l-am văzut, de departe, pe la brânzeturi, pentru ca, în cele din urmă, să dau de el în faţa rotisorului. Unde mirosea ca la balamuc. A pui fript. Adică, a scop în viaţă.

Nu ştiu cum, dar m-am dat de gol. Prea îl fixam ca un nesimţit! Prea mă băgam în foamea lui! Brusc, şi-a dat seama că e urmărit şi a ieşit din transă cu un tremurat nervos din tot corpul. Abia atunci am văzut că în mâna stângă freca nişte bani, să fi fost vreo șapte, opt lei, şi am ştiut că foamea lui era conectată direct la biletele alea de plastic subţire. S-a apropiat de vitrina unde abureau deja puii fripţi, ambalaţi în punguţe şi îl văd că cere ceva vânzătoarei. Nu ştiu de ce, m-am bucurat pentru el. Aşa, frate! Foarte bine! Ţi-e şi ţie foame! Ţi-e şi ţie poftă de un pui fript, la naiba!... munceşti pe te miri ce toată ziulica, dă-i încolo de bani, că n-o să sărăceşti dintr-atâta... cumpără-ţi, dom’le, o juma de pui şi haleşte-l! E nasol să-ţi fie foame. E îngrozitor de nasol să-ţi fie foame.

Este inacceptabil de îngrozitor de nasol să-ţi fie foame! Dă-i dracu’ de bani, zici că nu i-ai avut, că şi-aşa, nu-ţi ajung de merţan, da’ măcar te saturi de pui frip! O fi având amărâtul nevastă, s-o fi gândit la cei trei-patru puradei de-acasă, habar n-am, poate că nici nu-i era atât de foame, pofta-i mare!, poate că îl fascina doar mecanismul ăla care se rotea din senin, cert este că ţiganul cere o porţie de cartofi prăjiţi. Şi se duce glonţ către casă, cu banii la vedere. O porţie de cartofi prăjiţi, rumeni, calzi şi mirosind, teteo, da’ ştii cum?, ca la balamuc! Şi o pâine întreagă numai pentru burta lui, ‘tu-i mama ei de foame, păi, asta, da, viaţă mişto, nu?!

Dacă vi se pare că sunteţi fericiţi, voi, ăştia cu bani mulţi, şi dacă vi se pare că sunteţi nefericiţi, voi, ăştialalţi, cu bani puţini, duceţi-vă la marketul ăla unde se uită ţiganul cum se învârtesc puii la rotisor. Şi, după aia, puteţi să-l mâniaţi pe Dumnezeu cât vreţi cu mofturile voastre.

M. Ghiţă Mateucă

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time