tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (45) Nu 20... ci 30! Și?! 
  • Citit 146 ori

tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (45) Nu 20... ci 30! Și?! 

N-am văzut profet mai... (era să zic mincinos) prost inspirat ca Brucan! Cei 20 de ani pe care Oracolul din Dămăroaia ni-i făcea cadou în ianuarie ’90 pentru ca „românii să deprindă democraţia” s-au dus, hăt... de mult, în sensul că au mai trecut încă 10 ani de la termenul prorocit. S-au dus naibii, așadar, în total, 30 de ani, iar noi am deprins pe dracu’. N-am învăţat nimic. Nici măcar să votăm! Am votat prost de atâtea ori... Iar acum ne pregătim să mai votăm o dată, peste o săptămână. Aud din ce în ce mai des tot felul de brucani care anunţă că naţia va aduce din nou PSD-ul la guvernare... guvernarea locală de tip fanariot și guvernarea județeană baroniada roșie. Şi, culmea stupefacţiei, aproape că am ajuns să-i cred. Pe Brucan nu l-am crezut, dar de atunci am învăţat să suflu şi în iaurt. În concluzie, nu numai că nu ne-am obişnuit deloc cu democraţia (cum să te obişnuieşti cu ceva despre care habar n-ai ce-i aia?!), dar chiar tânjim după autoritarism, incapabili să concepem o altfel de societate, un alt tip de organizare şi de funcţionare, în afară de acela în care există un şef suprem şi un şef imediat care trebuie ascultaţi şi urmaţi fără crâcnire. Fiindcă, vorba unui vechi banc stupid: punctul 1. Șeful are întotdeauna dreptate; punctul 2. Când şeful nu are dreptate, se aplică punctul 1.

Vă amintiţi cum făceam mişto de Brucan, acum 30 de ani? Mult timp am ţinut-o aşa, din mişto în mişto, pe ideea că uite, dom’le, ce prost e ăsta... și cum ne jigneşte el inteligenţa, capacitatea de adaptare la mersul istoriei, puterea de învăţare... Păi, ce, băi, Brucane, suntem noi atât de stupid people?! Ia mai du-te-n mă-ta cu ăia 20 de ani ai tăi cu tot! Respectiv, cu ăia 20 de ani inițiali, plus 10 suplimentari, ca să actualizez. E adevărat, azi nu-mi mai vine să-l înjur (în ’90 ne venea să-l omorâm, e?), ci doar să-l cert că a fost atât de generos cu noi. Dacă zicea „50”, probabil că acum îl stimam mai mult. Iar atunci l-am fi urât mai puţin, fiindcă prorocirea ni s-ar fi părut atât de gogonată, încât nici n-ar fi meritat să fie luată în seamă.  E clar că azi nu ne-ar mai fi dat frisoane. Cine, naiba, ia vreodată în serios prorocirea că nu-ş’ ce i se va întâmpla peste 50 de ani?!

Adevărul este însă că după 30 de ani, nimic nu este mai departe de democraţie decât confuzia din capul românului, decât apucăturile sale de viaţă, decât modul său de a munci şi de a fi responsabil pentru faptele şi atitudinile sale, decât felul în care judecă evenimentele şi decât acea indiferenţă absolut impardonabilă şi acea slugărnicie absolut halucinantă în care se lasă călcat în picioare de un sistem politico – administrativo – financiar care numai o expresie a democraţiei nu este. Românul se lasă în continuare înşelat că acest sistem de tip mafioto-clientelar în care unii, aceiaşi, din ’89 încoace, ei sau progeniturile lor, sau acoliţii lor, 10 - 15 la sută din populaţie, să zicem, fac jocurile şi trag foloasele, în nesimţita lipsă de reacţie a celorlalţi 85 – 90 la sută... este sau doar ţine loc de democraţie. Nici nu este, nici nu ţine loc!

Uitaţi-vă cum se fac şi, mai ales, cum se aplică legile în ţara asta! Uitaţi-vă cum se fac promovările în funcţii de conducere, de decizie, de responsabilitate publică, de la directorul căminului cultural din cel mai amărât sat şi până la demnităţile de la cele mai înalte niveluri din stat, incvlusiv cea de ministru sau chiar de prim-ministru... gluma proastă Dăncilă și gluma sinistră Dragnea, de exemplu. Uitați-vă cum sunt desemnați candidații la alegeri... da, chiar la alegerile de duminica cealaltă... ca să nu mai vorbim de ce-a fost până acum, cu odraslele ajunse parlamentari, de exemplu. Uitaţi-vă de cine sunt conduse, cine lucrează acolo (ce păienjeniş de rudenii, amiciţii, cumetrii şi amantlâcuri!) şi cum funcţionează administraţia locală, ministerele, sănătatea, învăţământul, cultura, poliţia, jandarmeria, câte abuzuri se fac, câte rateuri se dau, câte stagnări cauzate de incompetenţă sau de interese personale se înregistrează, câtă mizerie... Dacă şi ăsta e un sistem democratic, adică serios, competent, constructiv, pus în slujba binelui public şi a cetăţeanului, atunci sigur Brucan a avut dreptate. Mâine, poimâine se împlinesc 10 ani de când au trecut cei 20 de ani în care aveam termen să ne obișnuim cu „democraţia”, dar gata, ne-am deprins... asta e și așa arată democraţia noastră originală, măi  dragă!, că nici nu ne mai trebuie altceva. Avem şi funie şi săpun!

Şi ne-am obişnuit atât de mult şi atât de bine, că am ajuns ca puștiul care s-a pierdut de mă-sa. Asta e, mă, mă-ta?, l-au întrebat cei care au vrut să-l ajute, arătându-i o femeie oarecare. Nu, mama mea este mai frumoasă... Asta? Asta? Nu, nu!, mama e cea mai frumoasă. Când, în sfârşit, au dat peste cea mai şleampătă femeie din târg, ăla micu a urlat de fericire: Mamaaa! Îşi găsise democraţia. Şi nici nu împlinise 30 de ani!

M. Ghiță Mateucă

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time