tzICNELI (încă) SUPORTABILe (46) Cultura dialogului
  • Citit 62 ori

tzICNELI (încă) SUPORTABILe (46) Cultura dialogului

În aproape 30 de ani de presă, deseori, ironică, dacă nu de-a dreptul tăioasă (un judecător mi-a spus odată: ”Ăsta e rechizitoriu, nu articol.”) prea mulţi i-am mai ciupit şi eu, ba pentru vreo neghiobie ușoară, ba pentru cine știe ce fărădelege crasă. Normal că m-am ales cu niscai antipatii sau adversităţi. Nu mă împăunez cu vreo duşmănie veritabilă, fiindcă n-o merit. 

Şi chiar de-aş face-o... Pentru antipatie şi adversitate există dialogul. Pentru ostilităţi s-a inventat negocierea, care este un dialog pe muchie de cuţit. Poţi negocia la sânge, dar nu loveşti niciodată. Nu te lasă cultura dialogului. În codul acestei culturi a comunicării, grila de bare poartă un mesaj eminamente pozitiv. De îndată ce se manifestă în spaţiul public, fiecare dintre noi devine un actor în marea piesă de teatru care e lumea, ştim asta de la Bătrânul Will. Doar într-o lume dementă se poate întâmpla ca doi actori care joacă rolul unor duşmani pe scenă, să se ia de gât și în viața reală. Dacă nu înţelegem asta, suntem pierduţi.

Dar ne garantează cineva că nu trăim într-o lume dementă? N-o poate face decât această inexpugnabilă fortăreaţă a calităţii umane, de unde trebuie să pornească atacul de eliberare a normalităţii de sub jugul demenţei: cultura dialogului. Este adevărat că ne (cam ?!) lipseşte, dar reprezintă singura noastră şansă de a înfige steagul normalităţii pe ruinele acestei lumi demente care ne distorsionează viaţa particulară, ca oameni, şi ne distruge existenţa colectivă, ca societate.

Cultura dialogului… Să stai de vorbă? Nu! Adică, nu numai atât. În lumea dementă, se pălăvrăgeşte non stop şi nimic nu este mai dăunător pentru normalitate decât această imensă trăncăneală care nu rezolvă nimic. Cultura dialogului presupune însă acel tip de comunicare în care fiecare ascultă şi respectă spusele celuilalt. Ţine seama de ele. Le admite ca fiind sincere, corecte, pozitive şi folositoare. Le evaluează, le îmbunătățește şi le asumă ca parte operaţională a coportamentului său de ansamblu. Asta e cultura dialogului, asta înseamnă a trăi în cultura dialogului, aşa ar trebui să arate o lume dominată de cultura dialogului. Nu vorbim ca să vorbim, eventual, unul mai tare decât celălalt, ci dialogăm ca să rezolvăm !

Trăim noi într-o astfel de lume? Ne mişcăm într-o cultură a dialogului? Dincolo de vălurile succesive care uneori pot salva aparenţele, răspunsul este categoric: Nu! Mi l-a şoptit un prieten de demult, din adolescența în care, neavând Apex legends, mă jucam de-a ”Dialogurile”. Mi s-a părut bun şi, uite, îl țin minte și acum și îl folosesc, comunicându-l mai departe, convins că lumea are nevoie de cultura dialogului mai mult decât de orice altceva, ca să rămână, sau să devină, normală. Este adevărat că o asemenea iluzie a avut şi prietenul acela al meu. Tocmai de-aia, la finalul dialogului, i s-a dat otravă. Şi a băut-o!

M. Ghiţă Mateucă

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time