Metamorfoza în românism III. Interacțiunea cu autoritățile naționale/ locale și scârba de rigoare
  • Citit 87 ori

Metamorfoza în românism III. Interacțiunea cu autoritățile naționale/ locale și scârba de rigoare

Pentru orice cetățean român interacțiunea cu instituțiile statului este de de obicei una neplăcută. Începând de la vraful de documente și copii solicitate pentru orice banalitate și până la comportamentul de „vânzătoare de aprozar optezecist“ al funcționarilor noștri. Întâi este cazul dosarului (de carton cu șină) care nu este prevăzut nicăieri în legislație ca fiind obligația petentului, dar la ghișeu nu ți se acceptă actele fără acel dosar. Ăsta ar fi primul abuz.

Cazul doi este excesul de copii după documente originale dar și obligația de a prezenta originalul (în unele cazuri). Pentru multe instituții arhivarea digitală râmâne doar o vorbă în vânt și chiar dacă sistemul este implmentat nu este folosit decât la 20% din capacitate, din cauza unor reflexe conservatoare ce țin plăcerea mânuirii pixului, capsarea de hârtii, perforarea de documente și depozitarea lor prin subsoluri. Astfel, o singură instituție poate acumula de la un singur petent peste 300 de copii după același buletin (Carte de Identitate), într-un an. Asta pentru că legislația a rămas la nivelul anilor 80-90, dar și a remanențelor comportamentale ale funcționarilor.

Chiar nu se pot băga în baza de date informațiile legate de un petent care a mai venit cu solicitări similare și ale cărui date să fie recunoscute doar prin tastarea numelui într-o fereastră de search - căutare ?! Mă uitam cu câtă teamă completează un medic formularul unui concediu medical, apoi documentul este cercetat cu și mai multa atenție de angajator, care remarcă, doinind a jale, absența unei ștampile rotunde. „Nu mai este nevoie! Are parafa de medic și semnătura, e suficient“, zic eu. „Se poate, dar se cere în continuare“, mi se răspunde.

Apropo, văd atât de mulți medici care știu o groază de legislație și birocrație, lucru pe care nu l-au învățat la facultate, ci în viața de medic român. Într-un sistem normal nu se duce pacientul cu concediul medical dat de medicul specialist la medicul familie să fie vizat și apoi să fie depus la angajator. Într-un sistem normal, medicul specialist completează concediul medical într-un formular digital, parte a unei aplicații, care trimite automat documentul către angajator, medic de familie și sistemul de asigurări medicale.

Am constatat mai demult ce sistem frumos de plată au dezvoltat și cei de la administrația fiscală (ANAF), cel puțin la Ploiești. Vii cu somația de plată trimisă de ei, dar nu te duci la caserie să plătești... Nu, nu. Te duci la un ghișeu prin spate, ieși din clădire și intri pe altă intrare. O tanti plictisită îți face o altă hârtiuță, „ordin de plată“, parcă. Apoi te duci înapoi la caserie le dai hârtiuța emisă de colega din spate, dai banii, și te muți la al treilea ghișeu pentru chitanță. De ce era nevoie de trei funcționari obosiți și 20 de minute pentru a încasa 80 de lei?

Armata aia de funcționari trebuie oarecum justificată. A, și mai este și interacțiunea prin e-mail cu instituțiile statului. Cu foarte rare ocazii, aceasta nu există. Statul continuă să-și trateze cetățenii ca pe potențiali fraudatori, aplicându-le din start prezumția de vinovăție. De aici și excesul de acte și copii solicitate. Nu contează cazul, omul, ci numai hârtiile care atestă ceva. Statul nu-și poate privi în ochii cetățenii ci îi vede numai prin vraful de documente prinse într-un dosar cu șină. Continuăm în partea doua cu autoritățile locale, mai ales ploieștene.
Va urma

Alex Policală

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time