țICNELI (âncă) SUPORTABILe: Tentativă de dezizolare

După fix 33 de zile și ceva mai multe nopți (astea trec mai greu), hai să ies și eu din casă… Cu pantalonii merge ușor, cureaua se lasă înduplecată cu o singură gaură. Cămașa însă face gât, adică ultimul nasture nu se închide neam… hait, zic, s-o fi schimbat moda, bine că n-am păr pe piept. Iar pantofii… o, Doamne, ce durere!, pantofii mă supără  rău de tot. N-au intrat până ce n-am scos limba la ei. Cred că erau geloși pe papuci.

Și iată-mă la volan, motorul pornește la sfert de cheie, se-aprind zeci de leduri, iar o voce suav-metalică îmi șoptește lasciv: Bine-ați venit la bord! Este o zi splendidă. Unde dorește domnul să meargă? Ei, nu!, asta e prea de tot! În primul rând, că încă nu este ora 11. În al doilea și următoarele, am acasă tot ce-mi trebuie, inclusiv... voce, în oraș, toate alea sunt închise, plus că  sunt un cetățean responsabil. Și, în semn de protest, mă ridic din pat și mă îndrept hotărât către fotoliu. M. Ghiță Mateucă