Prostul digital și lumea nouă
În timpurile fără internet, prostul avea un teritoriu clar. Îl știa doar lumea de pe scară, din cartier sau de la școală. Spunea prostii, dar le auzeau doar trei vecini și-un paznic de bloc. Îi zicea cineva „Taci, că vorbești prostii!”. și atunci prostul se liniștea resemnat.
Acum avem Prostul 2.0. - online, globalizat și contagios. Nu mai e singur, fiindcă și-a găsit adepți în comentarii. Are voce, are platformă, are reach. O armată tembelizată îl validează cu like and share. Deodată, a devenit un prost viral! Are cifre, are impact, are engagement.
De fiecare dată când cineva încearcă să îi spună prostului că greșește, răspunsul vine instant: „E dreptul meu să îmi spun părerea!”. Libertatea de exprimare îți dă voie să spui orice, dar nu îți garantează că ce debitezi are și sens. Nu îți oferă automat și dreptatea! E ca și cum ai avea libertatea de a cânta în public – dar dacă falsezi ca o sirenă de navă, îți iei roșii în cap.
Prostul Digital, însă, nu acceptă asta. El a citit undeva că orice opinie contează. Și brusc, părerea lui despre găurile negre devine egală cu cea a unui fizician. Ce contează că ăla a studiat o viață de om? Prostul Digital a văzut un TikTok de 30 de secunde și gata, știe tot. Politică, economie, medicină, fizică cuantică, schimbări climatice. „Am citit pe net, mi-a zis un prieten, am văzut un video”.
TikTok este noua diplomă universitară.
Prostul Digital a devenit influencer. Are fani, are audiență, a devenit model de urmat. Alți proști îi dau share, iar prostia se răspândește ca o gripă. Cine încearcă să intervină cu un argument rațional este linșat: „Cenzură! Nu ne lasă Oculta să vorbim!”. Prostul digital învinge în orice dezbatere.
Relativizăm de 50 de ani încoace orice adevăr. Curentul marxist pătruns în campusurile universitare în anii 70 ne bântuie, peste ani. În numele corectitudinii politice, primim pe locuri speciale și loaza mediocră să facă facultate, să îi dăm o șansă. Business academic amestecat cu corectitudine politică. Azi culegem roadele. Românul are o vorbă: „Ni s-a urât cu binele”. După atâția ani de pace și prosperitatea, societățile civilizate sunt buimace, încercând să se adune de pe jos în lumea asta nouă.
Fără rușine, fără rațiune, păcălind orice mecanism congnitiv care a coborât omul din copac, societatea modernă se reinventează plecând de la premise fundamental false. Prostul digital nu este vinovat. Pierde și el în timp, alături de întreaga societate. Doar că încă nu știe asta. Tocmai el reprezintă valul. Este călare pe el. La final, va fi luat și el de tsunami. Bun venit în lumea 2.0!