Clasarea dosarului privind evenimentele din 10 august 2018 a produs stupoare, indignare și mânie pe bună dreptate. Decizia este ticăloasă și nedemnă pentru niște magistrați care ar fi trebuit să reprezinte acuzarea. Nu trebuie să fii specialist în drept penal sau civil pentru a vede superficialitatea cu care a fost tratată această speță. Bătuții și gazații din ziua aceea de vară au aflat cu ocazia asta ca au fost doar victimele unor acte izolate de exces de zel din partea jandarmilor.  După ce acest dosar a fost plimbat prin trei parchete, până la urmă procurorii DIICOT au ales soluția „batistei pe țambal“ și aruncă o vină morală pe protestatari care, chipurile, nu s-au delimitat de „provocatorii“ de meserie care s-au încăierat cu jandarmii pe orele înserării. Practic procurorii și-au însușit argumentele jandarmilor.

Dintr-un oraș aflat la 2.250 de kilometri de orașul natal l-am întâlnit pe englezul care a vizitat Ploieștiul. Înainte de a intra în poveste trebuie să spun că britanicii sunt oameni curioși, mai ales cei de vârsta a II-a și a III-a. Toți cei care întreabă „de unde ești“ nu se mulțumesc să afle doar țara de proveniență ci și orașul, zona.  Asta pentru că ei sunt foarte plimbăreți și foarte mulți au vizitat zona Transilvaniei, extrem de promovată aici de agențiile de turism. Eu le explic că Ploieștiul e orașul acela petrolier care fost bombardat de aviația americană în al Doilea Război Mondial. Mulți britanici vin în România la campionate de darts sau biliard, snooker organizate la București sau Sibiu. Alții vin pentru competiții de raliu, despre care nici nu se aude la televiziunile noastre.

Nu încerc să demolez niciun mit legat de eficiența și operativitatea Occidentului, nici să trec în partea cealaltă ca să ne scuzăm defectele noastre cronice. E doar o poveste banală cu dorei locali, britanici. După multe ezitări, am decis să schimb cauciucurile pe față deja foarte tocite. În plus, riști și o amendă dacă te oprește poliția, deși acest risc este minimal. Aici poliția nu oprește pe nimeni, doar patrulează toată ziua cu mașinile prin oraș. Am schimbat anvelopele frontale la un service, mai de cartier. Băieții muncesc cam ca la noi, doar că nu au berea dosită după compresor. Fac glume de șantier și sunt mânjiți de negreală pe toată fața. Am achitat și am plecat. După vreo 3-4 zile un huruit dubios începea să sa audă de sub mașină. Zgomotul creștea ca intensitate.

Stejărel Buimacu a ieșit primar la limită în fața lui Grigoraş Pilos. Nici el nu știe cum s-a întâmplat, deși adversarul său a luptat prin toate mijloacele să câștige. Noroc chior. Din păcate nu are majoritate și în consiliul local. Acolo, Pilos e șeful şi e uns cu toate alifiile. A trecut un an de la alegeri, Stejărel este primar, deși încă nu s-a acomodat cu funcția. Câteodată, dimineața nimerește din greșeală la prefectură, unde a lucrat mai demult. 

Fostul său contracandidat, Pilos, este viceprimar și nu scapă niciun prilej să-l prindă cu bâlbele pe Stejărel, pe care le povestește apoi jurnaliștilor prieteni la o cafea sau la telefon.