„Ne dăm foc la toate autobuzele“ / 13 iunie 1990 sau cum debuta „Democrația Originală“ a lui Iliescu
  • Citit 168 ori

„Ne dăm foc la toate autobuzele“ / 13 iunie 1990 sau cum debuta „Democrația Originală“ a lui Iliescu

Ora 3 dimineața, trupele Ministerului de Interne înconjurau Piața Universității. Fostele trupe de Miliție și Securitate botezate acum Poliție și Trupe de Paza și Ordine cu căști metalice inscripționate cu denumirea „Poliția“ acționau pentru evacuarea pieței de „elementele declasate“ care o populau de aproape 2 luni. Se fac sute de rețineri, oamenii sunt bătuți, alergați, călcați în picioare. Se vorbea de aproape 300 de persoane reținute fără motiv. Se fac rețineri inclusiv în interiorul Universității și Institutului de Arhitectură.

Se strâng corturile studenților de pe peluza din fața Teatrului Național. Câteva mii de muncitori de la IMGB sunt aduși să ajute forțele de ordine, dar sunt repede trimiși la locul de muncă, deoarece nu mai era nevoie de ei. La ora 7, dimineața zona era curățată de sudenți si protestatari în general. Ăia care cereau adoptatea Punctului 8 al Procramației de la Timișoara – Fără demnitari comunști și ofițeri de Securitate în funcții publice.

Iliescu câștigase alegerile din mai cu un scor zdrobitor, iar prezența acelor tineri în centrul Capitalei dădea prost pentru liderii FSN. În plus, reflexele comuniste îi împiedicau să tolereze o mișcare de protest care-i contesta, chiar dacă era minoritară la nivelul populației.  

Cum se organizează o acțiune violentă

La scurt timp studenții care nu fuseseră în Piață reacționează și încearcă să reocupe locul, dar sunt opriți de poliție. Oamenii se duc la sediul Ministerului de Interne pentru a cere eliberarea celor arestați în ajun. Alături de protestatarii onești sunt infiltrați primi interlopi postdecembriști, minori de peste 10 ani de la casele de copii, turnători ai Miliției, muncitori de le diverse antreprize din București cu un scop clar: să facă scandal, să arunce cu pietre, cu sticle Molotov etc. Potrivit zvonurilor, autoritățile ar fi încercat să provoace violențele de la orele dimineții când a debutat eliberarea pieței, dar cei de la Securitate (pardon, SRI) și Poliție au fost gata cu provocatorii abia la prânz. Sunt folosite si trupe de Poliție Militară de la MApN pentru ajutorarea colegilor de la MAI.

Așa că au improvizat din mers

Atacarea sediului Poliției Capitalei și a Televiziunii Române care a forțat chiar întreruperea unui meci al Campionatului Mondial din Italia (Uruguai-Spania 0-0) este opera acestor băieți care lucrau mână-n-mână cu Miliția din anii 80.

Ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea

Transcrierea discuției radio între șeful Poliției și ministrul de Interne Mihai Chițac este elocventă pentru înțelegerea fenomenului.
„52 către 53 – ( vocea generalului Corneliu Diamandescu, șeful Poliției)
Da. Aud 52  (vocea gen. col. Mihai Chițac, ministrul de Interne)
 
52 – Două atacuri succesive, aruncă cu pietre, ne mutilăm aparatul, un autobuz e distrus, ăsta a fost sprijinul de azi-dimineaţă până acum.
53 - Şi să ştiţi că nu mai vine. La 23 August (Uzinele „23 August“ – Bucureşti, n.a.) a zis că sindicatele nu au fost de acord să trimită.
52 – Vă rog să-l informaţi pe domnul preşedinte (presupunere: Ion Iliescu, n.a.): Ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea. Vă rog să informaţi“.
 
Atacarea și incendierea câtorva birouri de la Poliție Capitalei a fost frumos regizată, mai ales că ofițerii de poliției făcuseră „curat“ cu câteva zile în urmă și focul a izbucnit înainte de protestatarii să intre în clădire. Ulterior masa de oameni, care deja nu mai erau protestatari autentici ci mase de golani coordonați de poliție și SRI, atacă sediul Televiziunii apărat de subunități MApN. Noaptea se trag și focuri de armă și se înregistrează oficial 4 persoane decedate prin împușcare, alții spun că au fost mai mulți.
 
În București se făcuse liniște și totuși sunt aduși minerii
 
În ciuda circului jucat, străzile Bucureștiului sunt goale la ivirea primelor raze de soare ale dimineții de 14 iunie. Nu mai existau protestatari, nu mai erau greviști, dar totuși ajungeau cu trenurile peste 20.000 de mineri într-un gest absolut gratuit de reprimare obștească, muncitorească. Iliescu a dorit să facă „ordinea finală“ cu muncitorii, nu cu forțele Ministerului de Interne, pentru a nu fi asimilat cu Ceaușescu. Noul pereistrokist al României dorea să arate cum poporul își autoreglează direcția și își face singur ordine în ogradă, fără să știe că de fapt copia metodele predecesorului. Valul de violențe cauzat de mineri, uneori haotic, alteori coordonat este un aspect extrem de complex. Dar asta e deja alt episod al cele mai negre perioade din istoria României postdecembriste. Alex Policală

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time