Poliția Română, o Agie fanariotă cu metode de miliție comunistă
  • Citit 272 ori

Poliția Română, o Agie fanariotă cu metode de miliție comunistă

Povestea tragediei de la Onești dar și cazul de la Secția 16 București arată la ce nivel de deprofesionalizare a ajuns Poliția Română.

Un nene de 68 de ani a ucis la nervi doi oameni cu un cuțit, după cinci ore de așa-zise negocieri eșuate.  Asta vine după tragedia de la Caracal din 2019.
Câteva ore au avut la dispoziție polițiștii de la SAS Bacău (Serviciul de Acțiuni Speciale județean, nu Special Air Service britanic unde chiar sunt profesioniști) să pregătească intervenția, însă ei au urcat pe scări până la etajul 3 al blocului cu patru etaje, după ce agresorul a început să-și hăcuiască victimele, și s-au luptat cu ușa de la intrare vreun sfert de oră. După ce au intrat, polițiștii au tras la picioare (după cum fuseseră instruiți de șefi, - ca să nu fie probleme) în agresor și se pare și într-una din victime care, evident, era la pământ.

 

1.     Lunetistul: Nu se știe dacă a existat „lunetist“ deși au apărut niște declarații că acesta nu ar fi avut soluție de tragere din cauza unui copac. „Lunetistul“ echipei, adică un polițist dotat cu un PSL, o pușcă semiautomată cu luneta copiată după Dragunov-ul rusesc.
Oricum, nu există în România școală de sniperi sau marksmani în România. Dacă ar fi tras, probabil ar fi nimerit-o pe vecina de la parter.
Doar structurile centrale (SPP, BAT-SRI, FOS-Armata, SIAS și Jandarmeria București) au lunetiști pregătiți pentru astfel de intervenții, de obicei școliți pe afară. Băieții ăia nu vin pentru astfel de „mizilicuri“ și nu există norme legale pentru a-i aduce în provincie.

2. Povestea cu negociatorul: Nenea ăla plictisit și „emoționat“, venit după două ore să spună agresorului să se calmeze, a făcut niște cursuri pe hârtie de câteva ore la nivelul inspectoratului ca să ocupe și el un post. În viața lui nu a crezut că va fi confruntat cu o asemenea situație.

3. Intervenție prin coborâre în rapel și intrarea pe ferestrele apartamentului: Posibilă tehnic, dar imposibilă practic în România, decât la demonstranțiile Jandarmeriei și BAT-ului.
 A. Probabil nu a fost permisă de șefii IJP Bacău poate nici nu a fost luată în calcul această posibilitate.
B. Nu s-ar fi încumetat nimeni să se lege de coardă de acoperișul blocului, pe motiv de amețeli și salarizare insuficientă.
C. Nu se fac pregătiri la SAS-urile județene pentru acest tip de intervenții. Așadar nimeni nu știe cum naiba se coboară de pe un bloc cu capul în jos, asigurat de o coardă. Asta e în filme și clipurile cu Spetsnaz.

4. Nu există școală de intervenție la nivel național pentru salvarea de ostatici, în România. Pentru că salvarea vieții umane nu constituie și nu a constituit niciodată o prioritate pentru Poliția/Miliția Română încă de la reorganizarea sa din 1949 (Nu înființarea  celebrată de poliție la 25 martie 1822).

5. Tragerile cu arma în poligon sunt de vreo 2 sau 4 ori pe an pentru membrii SAS, ceilalți poate odată pe an.  Evident că polițiștii nu sunt acomodați cu armamentul și-l consideră o grijă inutilă. Pistolul e pentru polițist un obiect cu care e mai bine să lovești agresorul decât să tragi în el. O spune legislația dar și cercetările interne ulterioare unor precedente.  

6. Nu există vreo normă legală privind spargerea ușilor unor imobile în care trebuie să se intervină cu forțe de poliție. Așa că polițiștii SAS își fac acei berbeci în regie proprie, din banii lor. Asta pentru că un dispozitiv pneumatic ce deschide orice ușă în câteva secunde ar costa peste 2.500 de Euro. Nici dispozitivele explozive pentru detonarea gurilor de acces nu sunt permise , din cauza legislației.
 
Între timp, la București:  Bătaie ca la la Miliție, la loc cu verdeață

Cazul van-dammilor de la Secția 16 din Capitală petrecut în septembrie anul trecut, unde 9 polițiști au săltat ilegal, au sechestrat în mașină și apoi au bătut la marginea orașului doi bărbați deoarece aceștia din urmă le atrăseseră atenția că nu purtau măști.
„Niște pârliți de civili“ care au avut tupeul să le facă observație. Smardoii cu caschetă au analizat rapid dacă „gherțoii“ sunt „cineva“ în zonă și cum rezultatul a dat „Not Found“ i-au umflat să le dea o corecție. Unul dintre ei a fost încuiat în mașina de poliției după ce agenții au pulverizat spray lacrimogen în interior (un mic experiment pe care îl fac frecvent jandarmii). Povestea a răsuflat abia acum, și brusc au demarat și cercetările iar trei dintre agenți au fost arestați preventiv, în timp ce ceilalți au fost puși sub control judiciar.  
 
Poliția ca o Agie care deschide calea boierilor vremii
 
Concluzii: Poliția Română, indiferent de șefi, e tributară acelorași metehne ale societății românești, centrismul, apărarea „regimului“, a oficialităților locale și centrale și nu protecția cetățenilor, considerați „neica nimeni cu acte“ și bineînțeles prietenia cu mediul infracțional.
Poliția poate fi acuzată și de lene,  incompetență, corupție, desconsiderarea valorilor umane și a ființei umane în sine. Peste tot, și cu mici excepții.
 
Dacă luam de exemplul orașului meu, (Ploiești) am văzut poliție masiv în stradă doar când trecea/venea vreo coloana oficială de la București sau avea loc vreun eveniment (depuneri de coroane). Atât, doar să facă loc unor miniștri prin gloata de prostime, așa cum pe la 1800 niște arnăuți făceau loc cu biciul prin mulțime boierilor. În rest, în cazul unor bătăi între clanuri de semi-interlopi (nu avem cu adevărat interlopi) prin centrul orașului, polițiștii își făceau apariție după 20 de minute, când bătăușii erau deja plecați pe la casele lor.
 
Reflexele comuniste nu dispar

Alt exemplu, care arată reflexe de anii 50-80, la un miting sau un protest public sunt mobilizate forțe importante ale Jandarmeriei, Poliției și Poliției locale. În jur de  2-4 plutoane de intervenție sunt pitite în Palatul Administrativ lăsând la vedere vreo două plutoane de jandarmi (fostele trupe de Securitate) și numeroase patrule de poliție de la Secția 1. Aceleași proceduri ca în anii 80.
În schimb , în cazuri grave de tulburare a liniștii publice, bătăi, scandaluri între clanuri, nu apare decât cu întârziere o patrulă cu doi agenți plictisiți și timorați care se țin de o agendă.
 
Același lucru se întâmplă în orice oraș de provincie al acestei țări care trăiește încă o democrație originală, sub dominația baronilor, marilor afaceri, micilor afaceri, găștilor, așa-zis interlopilor și a scandalagiilor în general.
 
După cum au dovedit-o cazul de la Caracal (2019), și recentul caz de tortură de la Secția 16 din Capitală arată cam în ce direcție se îndreaptă miliția care a fost botezată nejustificat „Poliție“ imediat după Revoluție.
 Ne zbatem în continuare în mirajul formelor fără fond ale unor așa zise instituții ale statului cu ștaif european, când de fapt totul e o mare cumetrie fanariotă între minciună, corupție, prostie, incompetență și lene.
Alex Policală

close

Sign up to keep in touch!

Be the first to hear about special offers and exclusive deals from TechNews and our partners.

Check out our Privacy Policy & Terms of use
You can unsubscribe from email list at any time