Volosevici e agitat. Pregătește cafeaua, se învârte în jurul ibricului, vorbește non-stop, dă din mâini, se scarpină după ceafă, îți dă senzația că e lovit de ADHD. Schimbă subiectul, după care revine, punctual, la cel vechi, dând detalii chirurgicale legate de diverse probleme ale orașului, despre proiectele nefinalizate, despre imaginea dezolantă din prezent. Enumeră soluții despre ce trebuie schimbat, exemplifică bugete exacte, rezolvări clare, rapide. Suferă ca un câine: „Uite, la salubritate avem problema asta, termia are problema asta, Petrolul are problema asta, lipsa serviciilor publice de calitate se datorează acestor aspecte, etc, etc. Soluțiile sunt astea – 1,2,3... enumeră concentrat, desenând în aer o tablă imaginară. E prea serios, nu poți să bei liniștit o cafea. Omul este enervant. Pe el îl preocupă administrația, pe mine mă preocupă lingurița de zahăr - fără cafea nu mă pot aduna – fiecare cu problemele lui. Asta a ieșit: