Felația din obligație. Acel moment când Elena a avut o revelație patriotică
Ar fi rămas o simplă fată de la țară, dacă n-ar fi avut revelația asta umedă. Istoria ar fi uitat-o, s-ar fi luat cu cineva din sat, turnând o puzderie de copii cu un bețiv nenorocit care trăiește din social și o cârpește de fiecare dată când se sfărâmă perișoara în ciorbă. O viață futută, cum au atâtea și atâtea proaste care se mărită greșit, picând pe mâna vreunui nespălat. Dar soarta nu a vrut asta pentru Elena. Iar revelația despre care vorbeam a lovit-o exact când îi făcea o felație vicelui, în spatele Căminului Cultural.
„Fă, tu o să ai viitor mare, o s-o sugi minim unui secretar de stat", gâfâie viceprimarul, împingându-i capul spre prohab. Cugetarea asta înălțătoare i-a răzbătut Elenei până în suflet, lăsând-o îngândurată, în genunchi, cu plua-n gură.
Gata cu umilințele gratis, gata cu mărunțișul, urmează succesul și recunoașterea! Până atunci, însă, își va duce crucea. Jegul de vice o maltratează îngrozitor. Și totul pentru locul ăla de muncă din primărie: „Fă, nu vreau nimic de la tine, că bani n-ai, da' stai o dată pe săptămână". Și tot stă așa de șase ani, suportând toate vicisitudinile condiției de obiect sexual.
Odată, vicele a mâncat mici cu muștar dintre bucile ei. A pișcat-o gaura o săptămână: nenorocitului îi plăcea muștarul cu hrean, de Tecuci. Iar hreanul ustură al dracului, mai ales dacă îl întinzi în gaura curului, după cum a aflat ambițioasa Elena.
„Când voi ajunge ministru, nimeni nu îmi va mai băga muștar în cur", murmură ea, continuându-și robotic activitatea, cu buzele încremenite pe întredeschis.
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.