Cum și-a scrântit D. Oprea limba în propriul cult al personalității

Oprea tocmai a dovedit aptitudini de mardeiaș de cartier care, într-o altă epocă, putea să capete cu ușurință categoricul titlu de fruntaș al brigăzilor bolșevice de reeducare. De fapt, acest text nici măcar nu îi este adresat individului, ci unor tineri pe care observ că i-a păcălit.

Cu „ignoranța” care mă caracterizează, din micimea de „pseudojurnalist”, mai pe scurt, ca un „parazit politic” ce sunt, îl asigur pe exoticul chirurg că îi voi accepta, totuși, scuzele pe care sunt convins că se va simți dator să mi le adreseze, după ce îi voi explica, atât domniei sale, cât mai ales tinerilor care îl susțin, de ce se află într-o penibilă eroare.

Înainte de a-și începe linșajul textual la adresa subsemnatului, D. Oprea își face intrarea, caracterizându-se cu o modestie aproape extatică: distinsul se consideră „atipic” față de ce știam eu că înseamnă comportamentul unui politician.

Păcătoasa de autoevaluare îl dezbracă pe medic, încă de la începutul materialului calomnios, de firava haină (era să zic halat) a purității, dezvăluind lumii, după cum spuneam, potaia politică în care a fost învățat să se îmbrace. Sau, desigur, să se autodescopere - iată o nuanță demnă de luat în seamă!

Spun adio, pe această cale, imaginii dezinteresatului medic preocupat doar de sistemul sanitar românesc și salut politrucul însetat de propria nemurire. Celui din urmă îi voi adresa câteva gânduri sincere, așa cum, de altfel, am făcut-o și în pamfletul înfierat de domnia sa. Pentru că da, distinse domn, în nici un moment nu am adus atingere imaginii profesiei domniei voastre ori a dumneavoastră, ca medic. Ba din contră, vă consider un om dedicat profesiei dumneavoastră.

Revenind la politică,

vă voi explica acea cheie simplă a textului pe care, chiar și după două zile de cugetare, nu ați reușit să o pricepeți: pamfletul analizează, de fapt, în modul cel mai serios, maimuțăreala pe care dumneata și alți colegi din Partidul Național Liberal o considerați muncă politică. Atât! Despre asta era vorba, distinse Oprea, nimic mai mult.

Nu m-am legat nici o secundă de calitatea dumitale profesională, așa cum, într-un mod atât de mârșav ai făcut-o dumneata cu subsemnatul. Am simțit, doctore, ura și răutatea în acele rânduri. O ură sută la sută nejustificată, brutală, identificabilă doar cu profilul psihologic al unei ființe umane care suferă de grave carențe comportamentale. În materialul în cauză puteai să găsești zece chei de înțelegere. Dumneata, probabil sfătuit de o minte luminată, ai ales-o pe a 11-a. Păcat!

În mod ciudat, doctore, tocmai pentru că umorul vadimian nu este frecventabil nici pentru mine, la fel cum nu e nici cel cu pronunțat caracter de retard al dubioșilor de la Vacanța Mare, sunt dezamăgit când vă văd practicându-l, asupra mea, cu gura plină!

Pentru că asta faceți, D. Oprea, calomniați gratuit, sută la sută fără nici un fundament.

Este alegerea dumitale, ca politician, domnule Oprea, să umbli în halat pe stradă, împreună cu o echipă de tineri inimoși. Așa cum este alegerea consilierului județean Marius Fenichiu să anunțe, într-un comunicat de presă, că a curățat găinațul de pe băncile de pe Bulevardul Castanilor. Pentru că, nu-i așa, sigur că exista găinațul pe bănci. Așa cum, domnule Oprea, problemele din sistemul sanitar reprezintă purul adevăr imposibil de tăgăduit! Totodată, domnule Oprea, am auzit și că vara nu-i ca iarna, să rămâi tâmpit, nu alta!

Fiecare își alege modalitatea proprie de promovare în interiorul organizației, ori în public, ceea ce reprezintă, sută la sută, un fapt firesc.

Ce mă frapează, însă, domnule doctor, este că nimeni din PNL nu pare a înțelege că nu puteți asista doar îmbrăcați în halat la căderea PSD. Ori curățând găinațul de pe bănci!

Apropo, vă dau o veste proastă: PSD nu va cădea, distinse domn, niciodată. E un animal rănit care își va reveni. Se va organiza și va mătura, nu peste secole, ci într-un viitor relativ apropiat, cu partidul vostru. Iar tu, stimabile, ca politician, nu ca medic, ai obligația morală ca să depui toate eforturile pentru ca acest partid să existe. Pe lângă soclul pe care ți l-ai ridicat în interes sută la sută personal, asigurarea echilibrului democratic, stabilitatea unui viitor mandat colectiv la putere – acestea sunt obligațiile importante de dus la îndeplinire pentru tine, ca politician responsabil față de societate, nu numai față de partid.

Nu variante de răspuns, ci obligații, stimabile Oprea. Prin slăbiciunea Opoziției se periclitează, de fapt, dezvoltarea societății, democrația, viața mea și a copilului meu, sau a copiilor tăi.

Și, ca să vezi, chiar și a tinerilor care au ieșit pe străzi ca să te susțină. Culmea, nu? Probabil că i-ați aplaudat când ați văzut că unii din ei, absolut nevinovați, chiar inocenți, au simțit nevoia entuziastă să îmi adreseze injurii că „mă iau” de dumneata, care „nu ai pe nimeni în spate” (sic!) și care ești un simbol, nu ca Ignat, un „pupincurist”. Bravo!

În PSD, stimabile, este o fiesta continuă când vă dați cap în cap în interiorul organizației liberale. „Doamne-ajută, bine că nu sunt acum uniți, că praf și pulbere ne făceau” – asta zic azi pesediștii astăzi, distinse începător în ale politicii.

O tușă firavă în spațiul public, care induce electoratului o imagine clară de neseriozitate, de lipsă de unitate, de lipsa a unui program politic serios înseamnă, distinse domn, un viitor consiliu local fragil pentru un primar liberal. Mergând mai departe, votul negativ pentru consiliu local se proiectează negativ și în viitoarea componență a Consiliului Județean.

Adică, domnule Oprea,

riscați să aveți un primar (Oprea, Fenichiu, Volosevici, oricare ar fi) cu un consiliu ostil pentru următorul mandat. Și asta duce la blocaje de proiecte, stagnare, adică mă afectezi și pe mine, cetățeanul Ignat. Atât de departe duce lipsa de viziune. Atât de tare ne poate afecta ea.

Acum înțelegeți simpla cheie a pamfletului cu pricina? Înțelegeți că nu am nimic personal cu dumneavoastră? Și dacă tocmai vă dați palme, realizând cât de tare v-ați făcut de râs, domnule Oprea, vă întind tot eu o mână de ajutor: este scuzabil, nu aveți experiență politică. Însă, chiar și așa, atipic cum vă considerați, de ce jigniți, stimabile?

Știu că vă iubiți meseria.

Consider că ceea ce faceți reprezintă una dintre cele mai nobile profesii din lume. Eu sunt jurnalist licențiat. La fel ca și dumneavoastră, domnule doctor, îmi iubesc profesia și o consider nobilă și foarte importantă pentru societate. Atât de tâmpit sunt, domnule Oprea, încât mi-am pierdut o casă plătind salarii, tipografii, chirii, pentru Actualitatea Prahoveană. E marca mea, domnule Oprea, eu am înființat-o. Regăsiți edițiile tipărite la Biblioteca Județeană și la Biblioteca Națională. 2007-2013 este perioada în care o puteați procura de la punctele de difuzare a presei. Acum funcționăm doar în mediul online. Și pe Facebook, desigur. Mai dețin regionalul Muntenia.info și blogul deschis de trei luni punctulpeignat.ro. Totodată, colaborez cu Riseproject.ro și cu Hotnews.

Înainte de a fi proprietar de presă,

am lucrat în media din București și Ploiești, în general fiind preocupat de zona investigației jurnalistice. Am lucrat și fără salariu, domnule Oprea, în meseria asta, așa e la noi. Însă, când am putut, am angajat 40 de oameni. Mulți dintre colegii pe care îi vedeți la conferințe au lucrat cu mine, full time sau în colaborare.

Am fost amenințat, urmărit, trimis în judecată, agresat, fugărit. Nu știu dacă în perioada guvernării Năstase, domnule Oprea, lucrați tot acolo, la secția „dacă nu curge, pică”, însă eu știu cu exactitate ce făceam atunci. Luptam, alături de puțini colegi, împotriva unui sistem care sufoca totul, care călca pe cap libertatea de exprimare, care distrugea vieți. Ziceți că nu ați auzit de mine? Nici eu de dumneavoastră, suntem chit!

Tâmpitul de coleg care v-a publicat prima dată

comentariul despre Spitalul Județean este la fel ca și mine, domnule Oprea: a investit tot ce are într-un ideal. Hârtia pe care ați apărut dumneavoastră, site-ul pe care ați apărut dumneavoastră, acele mici entități care v-au asigurat recunoașterea la nivel național, sunt plătite scump, domnule Oprea, cu sacrificii imense. Eu, când aprind lumina la biroul meu, stimabile, o aprind pe banii mei. Când încerc acum, la ora asta din noapte, să îți explic că nu îmi doresc decât politicieni normali, dedicați binelui public, nu șarlatani agresivi, cocoși găunoși gata să sară la bătaie, o fac din banii mei, stimabile, pentru un public care trebuie să fie informat, în orice situație.

V-ați permis să mă considerați un pseudojurnalist, domnule Oprea.

Aici, să știți că aveți dreptate. Iar dreptatea dumneavoastră are o valoare, o cifră, domnule Oprea: 18 miliarde – atât a costat aventura mea managerială în anii de print. 16 i-am câștigat, restul sunt transformați în datorii pe care le achit și acum, lunar. Eu, domnule Oprea, chiar dacă nu ați auzit de mine, am muncit și pentru dumneavoastră. Nici nu aveți habar cu câtă dedicare!

Colegii mei din presa locală și națională care mă cunosc și citesc acum aceste rânduri zâmbesc amar, domnule doctor. Habar nu aveți despre ce vorbiți. Așa cum habar nu aveți ce înseamnă identitate liberală, promovând propagandă antimonarhistă, pe pagina dumneavoastră de Facebook. Așa cum nu vă place umorul celor de la Vacanța Mare, postând în același timp filme cu țâțe săltărețe pe pagina personală, sau făcând glume cu ceasuri uitate în pacienți tot acolo. Ori promovând articole în care se arată cât de nesimțiți sunt pacienții. Serios? Eu știam că în sens invers se înregistrează un procent covârșitor, cititorii pot confirma.

Domnule Oprea, pamfletul a fost un material de analiză pe care ar fi trebuit să îl tratați ca atare. Asta doar dacă nu confundăm atipicul cu prostia. Ori cu starea de beatitudine generată de cultivarea, în exces, al propriului cult al personalității.

Induceți, în spațiul public, ideea că aș fi luat șpagă ca să vă „atac”.

Că vorba domniei tale, cu câteva like-uri de unde să-și câștige „bietul” jurnalist zilele, că „n-are audiență”. Exact deasupra comentariului ticălos al domniei tale, de pe Facebook/Punctulpeignat, stau cifrele. Iar pe site-ul acesta deschis de trei luni nu au citit decât vreo 2000 articolul. Nu punem aici Actualitatea PH. Dar dacă tot aveți un simț al observației înclinat către detaliu, vă propun, distinse doctor, câteva printscreen-uri de pe pagina dumneavoastră de Facebook. Fiind om politic de la care există un grad ridicat de așteptare, mă simt dator să împărtășim, între noi (câteva like-uri, vorba dumneavoastră, nu multe), câteva gânduri de o profunzime cutremurătoare.

Jurnaliștii nu sunt dușmani, distinse domn, sunt parteneri de bază ai societății și ai politicului, mai ales atunci când critică constructiv. Iar asta implică multe forme specifice publicisticii de presă, inclusiv genul pamflet, atâta timp cât transmite un mesaj clar și corect. Iar pamfletul despre care vă plângeți este un text corect, domnule Oprea, din punct de vedere profesional și etic.

Știu că sunteți dezamăgit, avem mulți indivizi dubioși în breaslă. Așa e. Și la medici este la fel. Am auzit că e plin de șpăgari, domnule Oprea, incredibil! Însă știu, domnule Oprea, că sunt și oameni minunați între medici, nu sunt toți ticăloși. Așa și la noi! Nu vrem toți să „atacăm”. Mai criticăm uneori, însă, minusurile politicienilor, să ne scuzați că ne permitem!

Eu vă rog ca de acum înainte să reacționați „fără teamă”, orice părere cinstită este binevenită, în opinia mea, cel puțin. A, stați că uitasem – eu nu contez, fiind un biet pseudojurnalist. Mă scuzați! Sau poate vă scuzați dumneavoastră, cine știe, mor de curiozitate!

Cu stupefacție,

Sebastian Ignat.

Pseudojurnalist, parazit.