Lumeeee, lumeee!!! Să afle tot românul! A venit circul! Cupolele colorate s-au instalat peste noapte. Trapeziștii politici se reped să facă salturi mortale cu plasă sau fără plasă, cu mască sau fără mască, că tot e pandemia pe capul nostru.
Noaptea se lăsă mai grea decât viceprimarul Ganea peste salteaua Relaxa. Norii negri acoperiseră luna precum miștourile butucănoase ale consilierului Botez la adresa primarului Dobre. Atmosfera era sobră și țeapănă, de parcă domnul consilier Palaș ținea în buzunar destinele Hotelului Central cu tot cu recepția. Viața părea o femeie nasoală cu mască chinezească, care-și spăla mâinile din 5 în 5 minute cu dezinfectant Hexipharma. Destinul era dur, ca un cur. Ziariștii erau pe recepție ca niște rachete sol-sol, în mediul prăfos al Afghanistanului, vânând covrigii de pe mese. În fine, era greu.
N-am sărit nervos de pe scaun. Nici plin de spume de pe canapeaua unde revedem serialul MASH. Era normal să se întâmple. Pesedeul s-a apucat de remaiat. Nu ciorapi ci bersonalități (cu b) ce vor însufleți electoratul la fel de bine ca o găleată de plastic cu 2 guvizi în ea.
Care stat? Ăsta care se ține de gât cu interlopii, cu securiștii de rit nou, cu afaceriștii de carton, cu proxeneții, cu bombardierii, cu politicienii corupți. Statul căruia tu, cetățean onest care muncești zi de zi, uneori și sâmbăta sau duminica, îi dai taxe, îți plătești amenzile, arunci gunoiul la coș, ai în casă cel puțin un raft ce conține chestiile alea numite cărți pe care, uimitor, le-ai și citit.
Vorbesc des cu prietenii mei rămași în România. Cu mici excepții, toți îmi spun că în țară lucrurile merg din rău în mai rău. Observ și eu asta, pentru că citesc zilnic știrile din România.
Am stat ceva vreme și m-am tot gândit dacă să scriu despre mirobolanta alianță anunțată mai ceva ca vaccinul antiCovid. Care s-a petrecut la Prahova, mai exact în Ploiești pe acoperișul Primăriei. PNL a bătut gheara cu USR și PLUS ca să înhațe scaunul de la Consiliul Județean. Nimic rău până aici. Trebuia la un moment dat ca dreapta să-și arate tricepșii. Numai că...
Sau e invers? Oricum nu e bună nicio variantă. Și nu știu de ce încă nu mi-am pierdut din puțina naivitate ce-o mai am și încă mă mir ca proasta în târg când văd cum se face politica made in Miorița. Acum, că se apropie alegerile cu masca pe figură și dezinfectantul de mâini în buzunar, primarii din enșpe mii de localități s-au trezit peste noapte că de fapt sunt în partidul greșit, că fără vina lor au fost atrași de o doctrină nepotrivită inimii și trupului din dotare.
Aflu, de la 2000 de kilometri, cu scârbă și stupoare că DIICOT clasează dosarul violențelor din 10 august. Faptul că am fost gazat de șapte ori, chiar dacă în naivitatea mea credeam că legitimația de presă îmi oferă o oarecare protecție și modul cum slugile cu pulane ale lui Carmen Dan au acționat împotriva unor oameni pașnici a fost motivația de care aveam nevoie ca să părăsesc România.
Nefiind prea dus prin lume, deh, dictatura de tristă amintire, care acu e doar o amintire, acum aproape 2 ani, am ajuns în Olanda. Și vreo lună și jumate n-am pupat televizor, singurele informații erau facebookul și ce ascultam la radio în mașină când mergeam la muncă. Urmează o poveste adevărată, scurtă, e drept, dar hai să fie:
Pentru că e sezon estival, iar românul vara își face plaja, iar iarna Crăciunul, sute de mașini s-au înghesuit să ajungă pe insulele grecești ca să-și deșarte degrabă doritorii de plajă, soare, ouzo și zorba grecul, că e la modă.