Circulă pe net și face... furouri pe feisbuc un articol publicat într-o revistă de care, spre mândria mea, până acum, nu am auzit, semnat de o duduie blondă (la propriu, jur!, i-am văzut poza), de care, până acum... idem. Nu m-aș fi ostenit și nici nu v-aș fi chinuit cu prostia asta, dacă nu m-ar fi înduioșat până la indignare (DEX: ”revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă”)...  candoarea celor împodobesc cu inimioare și distribuie cu floricele, într-o veselie suspectă, fel de fel de mizerii, fiindcă atâta pot, atâta fac... sau chiar sunt năimiți să bage bățul prin gard, producând minciuni și practicând dezinformarea și manipularea. Iar așa ceva nu mai este nici de înțeles și nici de tolerat.

Chiar dacă sunt plecat de aproape 2 ani (exceptând concediile) am noroc de internet și Facebok. Așa că sunt conectat zilnic la ce se întâmplă în capitala de județ. Și lucrurile stau din ce în ce mai prost. Și nu din cauză de pandemie, nu, covidelul n-are nicio treabă. Orașul era ”decorat” cu gunoaie și înainte să purtăm măști, era poluat înainte de a ni se lua temperatura la intrarea în magazine.

Scenarist, regizor și vedetă de șoc din toate pozițiile, atât afară cât și înăuntru, nu mai zic păpușar de vocație, căruia îi mănâncă din palme tot felul de marionete ale banului bine plasat, Sorin Ovidiu Vântu e un fel Nostradamus à la Dan Puric, adică prăpăstios ca profetul și charismatic ca cabotinu, scuzați, n-am găsit altă cacofonie. 

• Eugen Prună îl consiliază excelent pe primarul Dobre: de curând, l-ar fi asigurat că Volosevici ia cu executare, fiindcă a decriptat el informația într-un rebus din Urzica
• Când este nostalgic și merge la București să se plimbe, Eugen Prună se îmbracă în miner
• Odată s-a scăpat pe el, fiindcă i se agățase cablajul microfonului de cureaua de la pantaloni
• De fapt, Prună nu angajează oameni în primărie, ci diseminează personalul
• Când aude imnul, Eugen Prună nu-și pune mâna la inimă, ci pe talonul de pensie
• Ultima dată când a salvat Constituția a fost în discoteca Diva, fiindcă o agățase un derbedeu
• Dintr-un motiv nedeslușit, Prună a interzis udarea mușcatelor din biroul lui Adrian Dobre
• Mai ciudat e că uneori vorbește cu ele
• Prună e un agent de treabă: uneori, îi cumpără lui Dobre înghețată și-l duce în parc
• Consilierul Prună spune că există un plan coerent de dezvoltare a orașului, iar cine nu vede asta „mă-sa e agentă”

www.facebook.com/punctulpeignat/

Pamflet. Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Cât mai e română… limba asta?

Personajul colectiv: noi toți, ei tonți, popor, oșteni, curteni… toată strânsura FB

Autorul: ”Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat” (Tudor Mușatescu).

Personajul: Cătălin Mitralieră Rădulescu, medic și deputat; sau invers

• Vicele Ganea, imprudență de neiertat: a făcut pipi și a luat bătaie când a întrebat de unde se trage apa
• Dumnezeule, vin alegerile anticipate: Dobre a fost mâncat de băștinași
• Vicele Pană merge mâine
• A fost și frumos: Dobre a nimerit la răvășitul mieilor
• Dana Croitoru și cu Eugen Prună au rămas fără frănă și au tăiat panglica la canalizarea din Cocorăști
• Radu Oprea întreabă la ce departament din primărie lucrează domnul Mitică Apostol
• Mașina consilierului Botez n-a încăput pe uliță, fiindcă este foarte luxoasă și opulentă, George Botez fiind un om extrem de bogat
• La sfârșitul discuțiilor, Ganea a declarat că el e pro
• USR a depus o plângere penală împotriva tuturor, fiindcă au trecut fără declarație din Ploiești în Mitică Apostol
• În Mitică Apostol, Bogdan Toader a făcut niște pași mici împreună vicele Cristi Ganea care a călcat într-o balegă și pe o greblă
• În timpul primelor discuții din Mitică Apostol, în data de 9 iunie, a murit IL Caragiale, acum 108 ani

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Pamflet.

În 1977, Ceaușescu ne-a obligat prin lege să zicem ”tovarăș” și ”tovarășă”, în loc de ”domn”, ”doamnă” și chiar ”domnișoară”. Ce era să facem? Ne tovărășeam ca niște domni peste tot, în fabrici și uzine, în ședințe, la școală, la primărie...  Da, dar la coadă sau în tren, continuam să ne domnim tovărășește, în virtutea inerției, iar la scara blocului și la coafor, bârfa nu mergea cu ideea de tovarăș, însă cocoanele puteau fi scărmănate să le meargă fulgii… fir-ar ea de nenorocită, că se ține mare doamnă…

Știu că e o glumă veche, un banc, ceva de hai să ne râdem, care și-a cam trăit traiul, și-a mâncat mălaiul feisbucului, care și el s-a contaminat de mitologia românească a minunățiilor care țin trei zile, niciun minut în plus. Și… bine face, bine găsește, fiindcă dacă, în intervalul ăsta de bătut șaua, iapa tot nu pricepe, e păcat să strici orzul pe gâște și nu mai are niciun rost să bați apa-n piuă, că nu tot ce zboară se mănâncă și nici… bici nu poți face din orice.

(continuare)

Cocoțat pe gardul șubred care desparte ridicolul de sublim, Mircea Dinescu se dă cocoș de munte de pe malul Dunării și cucurigă cum îi vine lui pe chelie, băgându-și pintenii în el de adevăr, de bun simț, de decență sau dreaptă judecată. Versetele penibilului sună mișto, nu?, și se aud până departe, că doar unul e Mircea Dinescu cel haios cu gura mare.